Domeniul pieţei de capital este unul foarte controversat datorită noutăţii sale în ţara noastră, a tehnicităţii deosebite pe care o prezita, dar şi a gravităţii unor infracţiuni deja comise în cadrul său.

Din acest motiv, urmează să oferim unele explicaţii necesare înţelegerii domeniului, explicaţii care au rolul de a construi şi situaţia premisă a infracţiunilor reglementate de legea nr. 297/2004. Odată cu alinierea la cerinţele Uniunii Europene, au fost determinate o serie de modificări legislative în acest domeniu. În cadrul sau, au activat, pe rând, Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, primă cu acest specific în România contemporană.

Există 3 tipuri de răspundere în cazul Sima:

- răspunderea profesională

- răspunderea penală

- răspunderea morală

Răspunderea penală

Situaţia lui Sima vizează infracţiunea de gestiune şi practică frauduloasă şi chiar abuz de încredere. În drept, fapta constituie infracţiune de gestiune frauduloasă forma agravata prevăzută de art. 214 al. 2. Cod Penal, deoarece a fost săvârşită în scopul de a dobândi foloase material.

Codul penal al României reglementează în articolul nr. 213 infracţiunea de abuz de încredere ca fiind fapta unei persoane de a-şi însuşi un bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui. Sunt asimilate bunurilor enumerate în textul de lege şi înscrisurile. De asemenea, se consideră abuz de încredere fapta coproprietarului care îşi însuşeşte un bun aflat în coproprietate, dacă bunul se afla în detenţia lui exclusivă.

Conţinutul infracţiunii

Persoana care deţine bunul ce face obiectul infracţiunii trebuie să deţină acel bun în baza unui titlu, fie că este contract de gaj, depozit, transport etc. Deţinerea bunului nu reprezintă o posesie în sensul celei defini