Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, şi regretele sale privind relaţia cu Chişinăul. Aflat ieri şi alaltăieri la Forumul 2000, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu a acordat un interviu în exclusivitate postului nostru de radio. Din multele probleme discutate, legate de situaţia din regiune, de proiectele europene din Moldova, domnul Constantinescu mi-a răspuns la o întrebare legată de regretele pe care le are în ceea ce priveşte politica administraţiei sale faţă de Moldova.

Europa Liberă: Aveti vreun regret că este ceva ce nu aţi făcut ceva pentru Moldova pe cînd eraţi preşedinte al României?

Emil Constantinescu: Da. Raspunsul scurt este da. Si este normal să fie aşa, pentru că aş fi vrut să fac totul. Am învăţat, ca om de ştiinţă, toata viaţa, că trebuie să îţi organizezi timpul cu ceea ce poţi să faci. Cred că din fericire s-a realizat mai mult decît mă gîndisem şi uneori prin întîmplări ciudate. Preşedintele Lucinschi a dat un interviu recent în Romania în care povesteşte un eveniment pe care eu am fost jenat să îl povestesc şi anume cum s-a obţinut la Istanbul deblocarea conferinţei OSCE prin acceptarea de către Rusia să semneze evacuarea din Transnistria.

Europa Liberă: Care nu a avut loc în totalitate , cum bine ştim...

Emil Constantinescu: N-a avut loc. Dar a fost, tot preşedintele Lucinschi povestea, că la întilnirile cu ministrii de externe că i s-a reproşat că a fost unul din puţinele cazuri în care Rusia a semnat ceva, angajîndu-se la aşa ceva. De ce povestesc această întimplare? Pentru a repeta ce am spus şi unui corespondent de la un ziar rusesc aici, la Praga, ca sa poti să construieşti ca preşedinte, sau ca oficial, pentru ţara ta o relaţie bună cu Rusia, trebuie mai mult decît să ştii politică, trebuie să înţelegi sufletul rus. Am avut acest avantaj.

La I