Orientul si Occidentul reprezinta cei doi poli ai gandirii umane. Succesiunea lor la putere scrie istoria umanitatii. Occidentul a dominat in epoca moderna, impunand „domnia cantitatii" (René Guénon) si a rationalitatii. Acum, acesta pare sa se scufunde in propria-i splendoare materialista, in timp ce renasc vechile civilizatii orientale. Numai ca acestea nu mai sunt ce au fost in materie de spiritualitate, valorile si "valorile" occidentale reusind sa se insinueze in stravechile matrici hinduse sau daoiste si sa le modifice spiritualitatea. Cu exceptiile de rigoare, implantul occidental a prins in aceste civilizatii-continent, pervertindu-le, in sensul cultivarii unui mercantilism lacom si foarte pecuniar, de unde si sensul globalizarii. „Domnia cantitatii", despre care vorbea René Guénon, a ajuns si in Orient, devenind o caracteristica centrala a noii mentalitati, inclusiv in domeniul organizarii sociale. „Aceasta reducere la cantitativ traduce in mod riguros conditiile fazei ciclice la care a ajuns umanitatea (...) o tendinta care conduce in mod logic la capatul «coborarii» accelerate de la inceputul si sfarsitul unui Manvantara, adica in timpul duratei de manifestare a unei umanitati, cum este a noastra. Aceasta «coborare» nu este in fond decat indepartarea treptata de principiu, inerenta in mod necesar oricarui proces de manifestare in lumea noastra, punctul cel mai de jos imbracand aspectul cantitatii pure, lipsita de orice distinctie calitativa" (in Domnia cantitatii si semnele vremurilor, Humanitas, Bucuresti, 2008, p. 8). Si totusi, Orientul se trezeste, ca un dragon dupa un somn de secole. Referindu-se la India, Heinrich Zimmer scria: „Maya isi manifesta forta prin universul rotitor si formele in desfasurare ale indivizilor. A intelege acest secret, a sti cum actioneaza el si a-i transcende, daca se poate, vraja cosmica - evadand dincolo de el prin straturi