“În acest an am identificat 5 situri, complexe arheologice, dintre care două cuprind case orăşeneşti din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, am identificat Poarta de Nord, cu sistemul de drenaj aferent, un monument industrial din secolul al XVII-lea, fabrica de cărămidă şi ultimul, dintr-un complex pe care deja îl cunoşteam, Mănăstirea Franciscană. Anul acesta am cercetat aripa estică a Mănăstirii. Rezultatele sunt peste aşteptări şi au îmbogăţit foarte mult cunoştinţele noastre despre oraşul Târgu-Mureş din secolele XVI-XVII”, a declarat Soós Zoltán. Vă invit, aşadar, într-o mică drumeţie pe aleile Cetăţii Medievale, alături de Soós Zoltán, directorul Muzeului Judeţean Mureş, pentru a descoperi structurile arheologice identificate în acest an. Vom intra pe lângă Poarta de Nord, pentru că nu se poate trece efectiv prin ea. Amplasată lângă Bastionul Măcelarilor, unde e Teatru 74, în zidul dezgropat se poate vedea bolta de cărămidă şi spaţiul porţii care ulterior se pare că a fost zidit cu bolovani. “Ştim că aceasta a fost ultima parte contruită a cetăţii, undeva în anii 1660, din motive practice. Orăşenii se plâng că nu există o ieşire din cetate prin partea nordică, existând două pe latura vestică, iar terenurile agricole şi viile oraşului sunt în zona nordică. Conform documentelor, în secolul al XVII-lea Platoul Corneşti se numea “Dealul Viilor Mari”, “Dealul Viilor Mici” fiind în zona Dâmbu Pietros. Producţia vinului este o activitate profitabilă în acest secol, vinul era foarte căutat, fiind folosit de multe ori şi în locul apei, deoarece nu se strică, vinul este o sursă de lichid şi pe timpul verii, şi, mai ales, în perioadele cu multe precipitaţii când apa nu putea fi consumată. În acea perioadă nu se cunoştea precesul de sterilizare a apei prin fierbere”, ne-a spus Soós Zoltán.
“Lângă Poarta de Nord am găsit şi un sistem de drenaj, care deservea armata aust