Ani în şir, înainte de 2008, nu prea ne-a mai îngrijorat deficitul bugetar. Îl vedeam sub linia de 3 la sută, în raport cu PIB-ul, şi gândeam că "stăm bine". România îndeplinea deja la acest capitol, unul dintre criteriile stabilite de Uniunea Europeană. Şi iată că dintr-odată, în 2008, ne-am trezit cu un deficit de peste 5 la sută. Chiar 5,7 la sută. În 2009, în plină recesiune, deficitul a fost şi mai mare: 9 la sută. Iar în 2010, deşi a mai scăzut, măsura mai mult decât dublul criteriului european: 6,8 la sută. Zilele trecute, Eurostat a publicat datele rectificate pe 2011. Deficitul României e mai mare decât am crezut: 5,5 la sută.
Dar să vedem cum judecăm lucrurile. Tabloul publicat de Eurostat l-am putea interpreta în gama sugerată de un cunoscut dicton: "când ne comparăm suntem tentaţi să fim îngăduitori cu noi înşine, dacă însă ne analizăm, ne vedem obligaţi să fim aspri"... Dacă ne comparăm, reţinem că 17 state ale Uniunii Europene, din 27, au deficite mai mari de 3 la sută. Iar deficitul nostru, de 5,5 la sută, e depăşit de deficitele Irlandei - 13,4 la sută; Greciei şi Spaniei - 9,4 la sută; Regatului Unit - 7,8 la sută; Sloveniei - 6,4 la sută şi de altele. Am putea conchide: comparaţia nu ne pune la zid. Dar analiza? Să pornim de la ce reprezintă în esenţă deficitul bugetar. Căci nu poate fi mai mult decât suma veniturilor plus… cât se poate împrumuta ţara. Desigur, fără riscuri.
Iată că şi aici comparaţia ne-ar putea oferi ceva motive ca să spunem că "stăm bine". Campioanele datoriei publice sunt Grecia - 170,6 la sută faţă de PIB; Italia - 120 la sută; Portugalia - 108,1 la sută; Irlanda - 106,4 la sută; Belgia - 97,8 la sută… şi lanţul continuă până la Ţările de Jos - cu 65,5 la sută. Criteriul european fiind de 60 la sută. România, cu o datorie publică de 33,4 la sută în raport cu PIB-ul, s-ar putea număra printre ţările care în aceast
