PIB-ul României a crescut de la 41 de miliarde de euro în anul 2000, la 62 în 2004. Dar ştiţi cu cât s-a mărit în următorii 4 ani? Cu 123%, până la 138 de miliarde în 2008, cam cât va fi şi anul acesta.
De ce e atât de importantă această delimitare a perioadelor? Pentru că până în 2004, când eram asistaţi de FMI, s-a pus problema ca banii din privatizare să fie folosiţi doar pentru dezvoltare. În 2005, s-a renunţat însă la acordul cu Fondul pentru ca banii din privatizare să se constituie cheltuială la buget. Şi pentru asta a crescut PIB-ul. Deh, una-i să ai un deficit sub limita de risc de 3% dintr-un PIB de 60 de miliarde şi alta dintr-unul dublu...
Dar mai important decât "modus operandi” e modul prin care s-a inflatat PIB-ul. Coincidenţa face ca în paralel cu acesta să fi crescut şi preţul activelor imobiliare şi leul. Oare de ce? Pentru că atunci când preţul unui activ se măreşte, el poate fi pus garanţie la bancă şi se obţine pe baza lui credit. Apoi cu banii luaţi cu împrumut se pot cumpăra alte active şi preţul imobilelor urcă mai abrupt. Iar dacă în afară de ce achiziţionează firma, aşa, ca "la ordin”, mai cumpără şi managerul ei, în nume propriu, de 2-3 ori mai mult, ceea ce face el se cheamă leverage. Şi dacă pe lângă potentaţi mai ia şi populaţia locuinţe cu credit de la bancă, se explică de ce a explodat PIB-ul.
Sigur că la cele spuse până acum nu trebuie uitat de curs. În 2004 era peste 4 lei/euro, după care s-a dus spre 3. Un curs în scădere stimulează acele linii de credit de la banca-mamă la subsidiară - pe care BNR le numeşte investiţii - să devină împrumuturi interne, pentru a se vedea limpede pe baza căror lichidităţi a urcat preţul activelor. Aşadar ce a umflat PIB-ul României? Emisiunea de monedă, pe seama garanţiilor supraevaluate.
A venit însă anul 2009. PIB-ul ar fi trebuit să se întoarcă spre nivelul de echi
