În 1974 cei doi dictatori comuniști Ceaușescu și Jivkov au semnat un prim acord privind construirea celui de al doilea pod dunărean - parte componentă din viitorul complex hidro-energetic Nicopole-Turnu Măgurele.
Corespondentul RFI la Sofia, Petio Petkov
Orientarea Bulgariei spre dezvoltarea energeticii nucleare a stat la baza amânării proiectului după ce pe ambele maluri ale Dunării au avut loc 3 ceremonii de primă săpătură.
Tema a devenit actuala – mai ales pentru Bulgaria, în perioada războaielor iugoslave când legăturile de transport prin Serbia au fost întrerupte. Ani la rând a continuat disputa între Sofia și Bucureștiul despre locul viitorului pod. Românii l-au dorit căt mai în est, bulgarii - numai în zona Vidin-Calafat. Abia în anul 2000 s-a ajuns la un acord după ce Pactul de stabilitate în sud-estul Europei a situat proiectul printre prioritățile sale și a promis finanțare.
Podul Vidin-Calafat face parte din coridorul european Nr.4 dar nu va rezolva toate problemele pe teritoriul bulgăresc. Aducerea la stadardele europene minime a tronsonului de drum Vidin-Sofia, va necesita 350 de milioane de euro. Alte sute de milioane vor fi necesare pentru tunelul sub trecătoarea de munte Petrohan. Privirile guvernului bulgar sunt îndreptate din nou spre Bruxelles în speranța că cel puțin primul proiect va putea intra în programele operative pentru perioada 2014-2020.
Nu mai sunt probleme deosebite însă cu tronsonul Sofia-frontiera cu Grecia unde au fost deja date în folosință căteva zeci de kilometri de autostrada. Comisarul Johanes Haan a declarat astăzi că Bulgaria va putea servi drept exemplu cum trebuie realizate obiecte mari de infrastructură și construite autostrăzi.
Nu așa stau însă lucrurile cu căile ferate. Ministrul transporturilor Ivailo Moskovski, a avertizat că în condițiile crizei suna drept fantezie ideia să f