Ieri dimineaţă, m-am întâlnit cu directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soós Zoltán, care pe lângă descrierea siturilor arheologice din Cetatea Medievală, mi-a vorbit şi despre dificultăţile întâmpinate odată cu demararea proiectului de renovare a acesteia, şi cu care am vorbit despre lista enormă de monumente de care se bucură doar cantitativ, din păcate judeţul Mureş.
Faptul că trecerea peste descărcarea, sau nu, arheologică a cetăţii înainte de demararea lucrărilor a fost considerată cât se poate de firească, nu m-a surprins.
În schimb, mă surprinde faptul că proprietarii unor clădiri declarate monument istoric nu înţeleg că pe lângă valoarea materială a acestora, aceste clădiri, dintre care unele deja schimonosite, au şi o valoare mai greu cuantificabilă, dar care poate transforma respectivul imobil dintr-unul valorificabil nu doar prin tranzacţii imobiliare, vânzare/închiriere, într-unul care pe lângă, hai să-i spunem, îndoielnicul câstig cultural, poate aduce un câştig bănesc. Numai că pentru asta e nevoie de măcar o idee, de câteva drumuri bătute şi probabil de puţină pasiune investită în ceva, orice ar fi. Până la această iniţiativă individuală, care din motive obiective, uneori e imposibil să apară, îmbrăţişez ideea lui Soós Zoltán ca administraţia locală să-i motiveze pe cei care se-ngrijesc de proprietăţile lor prin scutirea sau micşorarea unor taxe sau impozite.
Dar ce m-a surprins cel mai mult… Judeţul Mureş se află pe locul al treilea la nivel naţional, după numărătoarea listată de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice. Uau, da suntem pe podium, şi… cam atât, pentru că dintre cele peste 1000 de monumente istorice, poate sunt valorificate un procent de 0,05%. Şi nu doar că nu aduc un plus cultural sau financiar pe plan local, dar nici nu a auzit nimeni de ele. Ieri dimineaţă, m-am întâlnit cu directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soós
