Probele în baza cărora a fost condamnat un nevinovat au dispărut de la dosar

În perioada mai 1998 – februarie 2000 au fost înregistrate zece agresiuni sexuale asupra minorilor, pe raza judeţelor Suceava, Iaşi şi Bistriţa Năsăud. Victimele erau băieţi, cu vârsta cuprinsă între 9 şi 15 ani. În trei cazuri, copiii au murit. Modul de operare al agresorului era acelaşi: îşi racola victimele din preajma gărilor (de unde rezultă că aceasta erau zona lui de confort, cunoscând bine împrejurimile), şi le promitea bani, dacă-l ajutau să care diverse bagaje. Victimele erau apoi imobilizate şi, sub ameninţarea cuţitului, abuzate sexual. În cazul în care încercau să opună rezistenţă fizică, erau ucise.

Avertismentul psihiatrului

Cronologia faptelor descrie perfect creşterea în intensitate a fantasmelor criminalului. Ele debutează în 1998, când violează un copil, în luna mai. O vreme stă liniştit apoi, văzând probabil şi că nu a fost prins, acţionează din nou, fix după un an. O lună mai târziu, recidivează. Apoi repetă fapta peste doar două săptămâni, devenind din ce în ce mai sigur pe el. Şi mai agresiv. Fantasmele lui cresc în intensitate, are nevoie să provoace un plus de durere pentru a obţine satisfacţie. Apare "semnătura” criminalului: necrofilia regresivă (introducerea beţelor în anusul copiilor violaţi). Pentru anchetatorii care s-au ocupat de aceste cazuri trebuia să devină clar că, din acel moment, criminalul pierduse orice urmă de control. Şi că nu mai era decât o chestiune de timp până când aveau să descopere prima crimă.

În noiembrie 1999, când R. Alexandru (11 ani) a decedat ca urmare a modului în care violatorul îşi "semna” faptele, nimeni n-a făcut, oficial, legătura între toate aceste infracţiuni. Câteva zile mai târziu, când a fost găsit al doilea copil mort (B. Dragoş, 12 ani), prioritatea poliţiei a devenit prinderea unui crimina