Decizia de ieri, irevocabilă, a instanţei supreme, în privinţa IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, este că acasta a colaborat cu Securitatea.

Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a avut ieri, pentru presă, un singur răspuns, sec - „nNu comentăm", cu promisiunea însă a unui comunicat oficial, în zilele următoare. De-a lungul timpului, IPS Pimen a respins acuzaţiile pe care CNSAS i le-a adus, potrivit cărora ar fi făcut poliţie politică înainte de 1989. Se ştie că în 2007, prin decizia 3.370 din 9 octombrie, CNSAS a arătat că Vasile Zainea - IPS Pimen Zainea - ar fi fost titularul unor dosare SIE în care era scris că „a fost utilizat ca informator de IJ Suceava, sub numele cons­pirativ Sidorovici, în perioada 1975-1977".

Potrivit acestor documente, „în perioada cât a funcţionat la Putna, a fost folosit uneori de organe în culegerea de informaţii despre unele elemente străine ce vizitau sau erau cazate la mânăstire". Datele astfel obţinute ar fi fost furnizate verbal către "organe".

Activitatea externă

Potrivit aceloraşi dosare, Pimen Zainea ar fi continuat colaborarea şi după venirea lui în Suceava. „După venirea sa la Suceava a fost atras şi mai mult la colaborare, iar informaţiile ce le obţine le furnizează în scris, deşi nu este înregistrat la noi ca sursă", scrie dosarul în 40160 SIE. Documentele aduse în atenţia opiniei publice de CNSAS arată că, după o specializare în Republica Federală Germania, la 30 iunie 1977, Vasile Zainea e înregistrat ca informator intern DIE, scopul fiind de a avea „sarcini în exterior, cu numele conspirativ Petru". Se arată că „anterior înregistrării ca informator intern, documentele confirmă preluarea titularului de serviciul de informaţii externe înainte de plecarea în RFG la sfârşitul anului 1976". CNSAS susţine că dosarul personal de informator DIE a fost deschis la 20 noiembrie 1976.

Abando