Locuitorii oraşului sunt mândri de trecut şi privesc cu încredere spre viitor.

Oraşul arădean Pecica, aşezat în Câmpia Aradului, a devenit cunoscut datorită pitei, adică pâinii, un adevărat brand local. Pecicanii se laudă cu istoria, cu tradiţiile şi cu pământul lor, extrem de roditor. Ei nu fac numai renumita pită, ci şi multă politică, reuşind să impună doi politicieni locali în Parlamentul României. La numai câţiva kilometri de frontiera româno-maghiară, Pecica este o localitate modernă, europeană.

Pecica locuită de peste două milenii

Despre Pecica, istoricii că este una din cele mai vechi aşezări rurale din judeţul Arad, care a fost locuită încă din epoca bronzului. La doar câţiva kilometri se găseşte faimoasa aşezare „Şanţul Mare". Cele mai importante straturi aparţin epocii bronzului, cultura Periam-Pecica, şi din epoca dacică. Unii istorici spun însă că exact în apropiere de Pecica a fost centrul fortificat dac Ziridava, care a ajuns la înflorire în epoca statului sclavagist începător dac, sec. I î.Chr.- sec. I d.Chr. Tot aici au fost casele celor mai înstăriţi tarabostes, iar în împrejurimi bordeiele oamenilor liberi, comati. În perioada războaielor daco-romane, aşezarea a fost distrusă. La zece kilometri de Pecica se găseşte mănăstirea Hodoş-Bodrog a cărei atestare documentară datează din 1213 şi în apropiere sunt ruinele mănăstirii lui Ahtum, pomenită în documente din 1204.

Forma actuală a localităţii a început să se contureze după încetarea ocupaţiei otomane, în secolul XVIII-lea. În Pecica există încă o clădire în care a locuit Petru Seghedinaţ, organizatorul răscoalei din 1735. Aici conducătorii maselor de răsculaţi români, maghiari şi sârbi au discutat despre pregătirea răscoalei. Petru Seghedinaţ a fost trădat şi arestat la Arad. El a fost executat prin tragere pe roată, iar corpul său a fost spintecat în patru părţi, din ca