În timp ce Gigi Becali este făcut praf în ziare şi televiziuni pentru că nu ar avea ce căuta în Parlament (şi aşa este), politicienii „onorabili" din România îşi ascund candidaturile în colegii uşoare sau încheie înţelegeri ascunse cu duşmanii politici pentru a nu avea adversari direcţi periculoşi în alegeri. Cum arată, de fapt, „bărbatul politic" al anului 2012?

O dată la patru ani, cei mai importanţi politicieni români îşi arată cu adevărat caracterul. Este momentul în care fiecare partid îşi desemnează candidaţii pe care îi va lansa în lupta pentru câştigarea cât mai multor mandate de senator sau deputat. De regulă, cu câteva luni înainte, liderii partidelor aruncă în ochii electoratului vorbe frumoase, discursuri înălţătoare despre competiţiile corecte în urma cărora vor fi desemnaţi doar candidaţii merituoşi. În timp ce promisiunile curg către alegători, în culise se duce adevărata luptă pentru întocmirea listelor de viitori senatori şi deputaţi. „Competiţiile curate" promise nu înseamnă, în subteranele politicii, decât negocieri, tîrguieli sau demonstraţii de forţă care, în general, au un sigur scop: asigurarea locurilor în Parlament pentru greii fiecărui partid, pentru pilele, nevestele sau finanţatorii acestora. Pentru a-şi atinge acest scop, liderii politici nu au nici o problemă să negocieze inclusiv cu adversarii politici, după regula „te las să câştigi în colegiul X dacă mă laşi în colegiul Y". După ce şefii de la centru bat palma, înţelegerile se transmit către talpa partidelor, mai exact către filialele judeţene, pentru a fi aplicate. Aşa se întâmplă de 20 de ani, iar 2012 nu avea cum să fie o excepţie.

Primii care şi-au asigurat locurile în viitorul Parlament au fost veteranii partidelor. Să-i luăm pe rând. Vasile Blaga a ales să candideze anul acesta pentru Senat într-un colegiu din Timiş, judeţ recunoscut pentru antipatia