Razboiul din 1877-1878, cand Romania si-a castigat independenta, figureaza in enciclopedii si in manualele de istorie europene sub numele de "Razboiul ruso-turc".

Nu este incorect, dar este incomplet, dat fiind aportul Romaniei decisiv, intr-un moment de cumpana al razboiului despre care multe manuale de istorie straine vorbesc prea putin sau deloc.

"A fost solicitat ajutorul aliatilor romani"

Unii comentatori se rezuma chiar la faptul ca rusii au actionat fara alt ajutor romanesc, in afara acordului principelui Carol de a permite trecerea trupelor pe teritoriul tarii.

Este adevarat, asa au demarat rusii, crezand ca n-au nevoie de ajutorul principatului romanesc, dar evolutia ulterioara a razboiului nu le-a dat dreptate.

Chiar si acum, manualele de istorie si tratatele redactate de istoricii rusi prefera sa nu observe ca interventia romaneasca a fost urmare a telegramei pe care printul Nicolae al Rusiei a trimis-o domnitorului roman, de la Tarnovo, unde isi avea statul major.

Literatura rusa, privind razboiul din 1877, nu spune un cuvant despre respectiva telegrama. Descrierea foarte detaliata a razboiului prezentata de Wikipedia in limba rusa, deci redactata de istoricii rusi, face o singura referire la prezenta romaneasca la Plevna, astfel:

"Au fost cerute urgent intariri din Rusia si a fost solicitat ajutorul aliatilor romani". Atat si nimic mai mult. Asta este totul despre prezenta noastra la Plevna, iar despre Grivita - reduta cucerita de romani - nici nu se pomeneste.

O telegrama disperata

Telegrama se pastreaza in tara noastra. Ea este redactata in limba franceza, originalul se gaseste in Muzeul de istorie a Romaniei si constituie exponat, prezentat publicului vizitator.

Intrucat textul ei a fost tradus si interpretat in mai multe feluri, merit