Invitat la Montréal pentru a preda la universitatea UQAM, descopăr expoziţia World Press Photo şi pătrund sceptic – sau mai degrabă îndoielnic – în sălile care o adăpostesc. La Paris, vecin cu unul dintre reputatele locuri ale expansiunii fotografice actuale – La Maison Européenne de la Photographie –, am ratat numeroase expoziţii, dar aici îmi interzic o asemenea neglijenţă. În schimb însă, nefiind pusă sub semnul unui artist şi al unei identităţi, această panoramă riscă, îmi spun, să fie doar o enumerare de imagini, o perspectivă generală fără direcţie, nici alegere. Dar tocmai această libertate mă şi seduce: să văd starea lumii graţie atîtor obiective rătăcitoare care îi captează actualitatea. De fapt, asta mă seduce – absenţa unei singure priviri şi varietatea privirilor reunite!
DE ACELASI AUTOR Teatru-n puşcărie? 1917 Muzeul Preşedintelui şi cadoul politic Maeştrii dezordinii Pătrund în expoziţie însoţit de o prietenă scriitoare, Oana Cajal. Ne oprim în faţa fotografiei premiate a lui Samuel Aranda... O cunoşteam, o uitasem, mi-o reamintesc şi ştiu acuma că e pentru totdeauna. Expert în imagini de război, Aranda captează silueta unei femei în întregime ascunsă de burka ce, graţie unei fisuri minuscule decupate în această citadelă a obscurităţii, îi lasă vizibilă doar un centimetru din faţa disimulată. Femeia yemenită e o întrupare a acestui integrism radical care a contaminat lumea musulmană şi căruia îi confirmă autoritatea fără de concesii. Privind-o îndelung, eroina fotografiei mi se pare a fi personificarea modernă a Eriniilor, aceste fiinţe nocturne, care agită tragedia greacă – ele îl urmăresc pe Oreste pentru a-i interzice liniştea după matricidul celebru! Această femeie ţine în braţe un corp tînăr al cărui bust nu poartă nici un semn identitar, bust gol, bustul unui om între viaţă şi moarte, care-şi caută refugiul alături de protectoarea tota
