Exerciţiul de a trece în revistă eroii din manuale e cît se poate de util. Mai ales pentru că putem reflecta astfel şi la ce se ascunde în spatele acestor figuri, oameni reali ori personaje de ficţiune. Iar ceea ce developează prezenţa lor în manuale este modul în care sînt construite şi vehiculate reperele valorice ale unei naţii, în funcţie de contextele istorice, ideologice, culturale existente la un moment dat.

Sursele mele de documentare au fost manuale de limba şi literatura română – reprezentative pentru trei perioade, interbelicul, începutul comunismului şi anii de după ’90 –, aşa încît am avut în vedere ambele accepţii ale termenului de erou, atît pe cel de persoană care se distinge prin vitejie, curaj etc., cît şi pe cel de personaj principal al unei opere literare.

Eroi au fost...

Analizînd unul dintre manualele interbelice – Manual de limba română, clasa III-a. Gimnazii şi licee de băieţi şi fete, şcoli normale, seminarii etc., Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1931, scris de Const. Botez şi G. Nedioglu – am identificat două tipuri de eroi: a) figuri istorice şi b) personaje literare, altele decît cele istorice.

Pentru prima categorie, a figurilor istorice, la strămoşi îi întîlnim pe sciţi (într-un text al lui A.D. Xenopol („în firea de azi a poporului român s-au putut infiltra şi picături din sîngele întîiului strat de popoare pe care s-a înălţat naţionalitatea română şi în sufletul ei pot încă răsuna acordurile sălbatice ce încîntau odată pe străbunii Sciţi“), pe Traian (într-un text ştiinţific, dar şi într-o imagine din Columna lui Traian – una dintre particularităţile acestui manual este că îi învaţă pe elevi cum să citească şi să interpreteze imagini de tot felul: obiecte de tezaur, basoreliefuri, monumente, fresce, ilustraţii, gravuri, picturi, fotografii) şi pe Decebal (în poezia lui Coşbuc „Decebal către popor“). Lista