Ultimele dezbateri prezidențiale din Statele Unite, care au avut loc luni, s-au petrecut într-un moment critic, cînd sondajele arătau un rating egal cu 47% pentru ambii candidați.
Alegerea președintelui și a vice-președintelui în Statele Unite este înfăptuită de facto de către așa numitul Colegiu Electoral, care este format din 538 de electori. Părinții fondatori ai Statelor Unite s-au gîndit ca acest număr să fie echivalent numărului de 435 de membri ai Camerei Reprezentanților, plus 100 Senatori la care se adună alți 3 electori din partea Districtului Columbia, unde își are sediul Casa Albă. Acesti electori sunt aleși de către organele legislative ale fiecărui stat, conform districtelor electorale din care fac parte. O dată la 10 ani, numărul reprezentanților din partea fiecărui stat este determinat de recensămînt, ceea ce confirmă în același timp și numărul de electori corespunzător fiecărui stat.
În majoritatea statelor, afilierea electorilor este în funcție de partidul cîștigător în ziua alegerilor, fiind valabil principiul „winner-take-all”. Adică, dacă într-un stat anumit majoritatea alegătorilor votează pentru Partidul Democrat, atunci toți electorii din statul respectiv, care fac parte din Colegiul Electoral, vor reprezenta și vota pentru candidatul Partidului Democrat. De aceea și se întîmplă uneori ca numărul de voturi populare în favoarea unui candidat să fie mai mare, dar să obțină în Colegiul Electoral voturi insuficiente pentru ca să fie ales președinte. Acest lucru s-a întîmplat în 2000, cînd Al-Gore a cîștigat mai multe voturi populare, dar Colegiul Electoral a votat pentru George W Bush.
Un candidat pentru a fi sigur că este ales trebuie să aibă în favoarea sa cel puțin 270 de electori. Dar acest sistem cît nu ne-ar părea nouă de sofisticat, nu exclude posibilitatea ca în cadrul Colegiului
