Săptămână neagră pentru simpatizanţii PNL. După ce s-au făcut cu greu tovarăşi de drum cu PSD-iştii doar ca să înlăture PDL-ul şi pe Băsescu, iar apoi au înghiţit şi mai greu amiciţia pe care Antonescu a legat-o cu nefrecventabili precum e şi "stăpânul Antenelor", liberalii - singurii supravieţuitori ai unei istorii recente aproape mortale, purtători de papioane autentici cu mult înaintea papiţoilor pedelişti care din socialişti s-au făcut "populari" şi "europeni" peste noapte - s-au trezit colegi de partid, tam-nisam, cu Gigi Becali.

După două-trei zile de behăit pe la televiziuni, timp în care membrii de partid, dar mai ales simpatizanţii, sperau totuşi că domnul Crin nu s-a smintit la cap, "latifundiarul din Pipera" a fost primit în PNL - ce ironie! - într-o dimineaţă în care toate jurnalele tv se deschideau cu o ştire despre "clanul Brătienilor" din nu ştiu care judeţ de prin sud, de la care "oamenii legii" au confiscat maşini furate.

Calculele strategilor de partid zic că Becali, cu extremismul său de dreapta tradiţionalist până la ciobănie, ar putea demantela acuzele cum că PNL s-ar fi înclinat, în USL, spre stânga. Ştiu, de asemenea, că patronul Stelei ar putea fi o contrapondere la alt circar, "domnu' Dan", violetul măsliniu care promite alchimie din rahat pentru tot "poporul".

Şi, totuşi, nicio socoteală de real-politik nu poate şterge ruşinea îndurată de liberali în această săptămână. Şi nu atât pentru trecutul lui Becali, cât pentru elucubraţiile sale de acum (atacul la Tăriceanu şi nevestele sale, de pildă, a fost inacceptabil) şi, mai ales, pentru dezastrul pe care îl poate provoca în viitorul apropiat.

Liberalii, zic şi eu, şi l-au băgat pe dracul în casă. Rasist, misogin, bigot, trecut doar prin şcoala vieţii, fără însă să-şi fi însuşit lecţiile bunei-cuviinţe şi toleranţei, Becali este fix opusul unui liberal. Mai rău - nu doa