Acest interviu s-a născut pe baza unui dialog, anterior, cu un interlocutor extrem de bine temperat, un veritabil diplomat militar, aşa cum este ministrul apărării, al Republicii Moldova, conaţionalul Vitalie Marinuţa. Atent la nuanţe, deloc defensiv, cald în relaţiile interumane, îndârjit în realizarea proiectelor cu care a venit la conducerea unuia dintre cele mai dificile ministere, de la Chişinău, ministrul Marinuţă are avantajul de a fi studiat peste Ocean şi de a se raporta, la colaboratorii săi, ca unul pentru care uniforma militară este sigiliul vieţii sale. Dialogul de mai jos poate fi comparat cu o partidă de tenis, de masă. Una în care nicio minge nu este ratată.
O echipă cu ambiţii sănătoase
- Domnule ministru, care era starea organismului militar, din Republica Moldova, la momentul numirii dumneavoastră în această funcţie şi, în consecinţă, care au fost priorităţile mandatului asumat, cu ambiţia unui ex-militar profesionist?
- Nu o să fac o analiză profundă a stării sistemului naţional de securitate şi a Armatei Naţionale, la momentul numirii mele în funcţie, deoarece,volens-nolens, va trebui să dau o apreciere activităţii colegilor, care au activat în această funcţie, până la mine. Afirm, din start, că nu este vina lor că multe proiecte şi programe nu au fost realizate. Nu a fost o voinţă şi susţinere politică din partea conducerii de atunci a Republicii Moldova.
Revenind, după o pauză de 2 ani, în Ministerul Apărării, m-am convins că schimbarea este necesară. În primul rând, schimbarea mentalităţii şi stilului de gândire a multor cadre militare, a atitudinii faţă obligaţiunile de serviciu, a viziunilor strategice asupra direcţiei de dezvoltare şi perfecţionare a sistemului naţional de apărare şi securitate, a Armatei Naţionale ca organism militar. Mai mult, starea amorfă a organismului militar, incertitudinea în zi
