Cum fiecare denumire are propria-i legendă, la fel se întâmplă și în cazul stațiilor de metrou din Capitală. Transportul subteran bucureștean se întinde pe aproape 70 de kilometri și se desfășoară pe o rețea de patru magistrale (M1, M2, M3, M4).
Primul tronson al Magistralei 1 a fost inaugurat în 1979, având șase stații și o lungime de 8,1 kilometri. Metroul pleca de la stația Semănătoarea și ajungea până la Timpuri Noi. Cele șase stații erau Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi.
FOTO Tainele năucitoare ale metroului: de ce n-a vrut Ceaușescu stații în Drumul Taberei și cum a fost construită pe ascuns stația de la Romană
Denumirile stațiilor-capăt de linie (Semănătoarea și Timpuri Noi) au fost date după fabricile care funcționau în zonă. Celelalte stații, respectiv Grozăvești, Eroilor, Izvor și Piața Unirii, au primit numele piețelor și cartierelor din apropiere, a povestit Gheorghe Udriște, fostul director Metrorex, pentru Apropo.ro.
Stații cu nume de personalități
Aceleași denumiri au rămas și până în ziua de azi, cu excepția stației Semănătoarea. Aceasta a fost botezată Petrache Poenaru, în iulie 2009, în urma unei campanii care și-a propus să adapteze denumirile stațiilor la realitățile actuale ale Bucureștiului.
Tot în cadrul acestui proiect, Armata Poporului s-a transformat în Lujerului, Industriilor a fost botezată Preciziei, Depoul I.M.G.B. a devenit Berceni, stația I.M.G.B. a primit numele de Dimitrie Leonida, Policolor s-a schimbat în Nicolae Teclu, iar Linia de Centură a primit denumirea de Anghel Saligny. De ce au fost alese aceste noi nume pentru stațiile de metrou a explicat tot Gheorghe Udriște.
FOTOGALERIE Pe unde ar fi circulat metroul dacă nu era Ceaușescu. Vezi harta complet schimbată din 1953
Pentru stația Semănătoarea a fost ales numele Petr