Ion Iliescu e „un tovarăş bun“, a zis Ceauşescu, în 1965, despre cel care avea să-l trimită în faţa plutonului de execuţie după un simulacru de proces. „Iliescu e un băiat foarte bun“, a garantat şi Maurer pentru cel care avea să-l dea afară din casă.
La şedinţa Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 1 aprilie 1965, prima „îmbunătăţire" făcută de Nicolae Ceauşescu „în legătură cu numiri în funcţii" a fost Ion Iliescu. Acesta urca din funcţia de şef al secţiei învăţământ şi sănătate din Direcţia de Propagandă şi Cultură în cea de şef al Secţiei Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR.
Ceauşescu şi-a susţinut propunerea, conform stenogramei şedinţei, amintindu-le celorlalţi că Iliescu a fost secretar la Uniunea Ascociaţiilor Studenţilor din România. Presimţindu-i protejatului un strălucit viitor, Leonte Răutu plusează, prezentându-l ca fost decan la Politehnică. „Este un tovarăş bun", întăreşte Ceauşescu, fără a-l contrazice pe Răutu. „Iliescu e un băiat foarte bun", a adăugat şi Maurer. După aceşti susţinători, ceilalţi nu mai aveau ce să comenteze. Acordul a fost unanim.
La Congresul al IX-lea al partidului, porţile puterii i s-au deschis şi mai larg fostului companion al Lenuţei Petrescu în drumurile spre lagărul din Tg.-Jiu, unde Ceauşescu fusese închis între anii 1941 şi 1944. Ion Iliescu a devenit membru supleant al CC şi membru plin la congresul următor. Între cele două congrese, la 9 decembrie 1967, a fost desemnat prim-secretar al CC al UTC şi ministru pentru Problemele Tineretului.
ILIESCU ŞI „HULIGANII" DIN '68
Oricâr ar părea de paradoxal pentru mitul disidenţei lui Ion Iliescu şi evidenta sa charismă supravalorizată post-Ceauşescu, demnitarul născut la Olteniţa se manifestase în anii '60 nebănuit de „stângist". Probabil că tocmai această poziţionare i-a adus, în martie 1971, promovarea în postul
