Noua modalitate de finanţare a instituţiilor de învăţământ, ce va fi implementată de la 1 ianuarie, este văzută diferit de profesori. Şefii din Educaţie îi asigură pe dascăli că nu vor rămâne fără salarii
Reforma „banii urmează elevul", care a fost implementată cu succes în România şi în alte ţări europene, este absolut necesară în condiţiile în care din anii '90 numărul de copii este în descreştere. Actuala formulă de finanţare este un adevărat sac fără fund, susţin iniţiatorii strategiei.
„De fapt, continuăm să finanţăm şcoli goale, nu elevi. Aici este marea greşeală a statului. Vrem să schimbăm lucrurile în esenţă", afirmă Viorica Catanoi, coordonator financiar în cadrul proiectului Ministerului Educaţiei de reformare a sistemului educaţional.
În prezent, Ministerul Finanţelor repartizează sume diferite şcolilor. Se ia în consideraţie numărul copiilor cu vârsta cuprinsă între şapte şi 16 ani, care erau la evidenţă la fiecare primărie, dar şi necesităţile şi chetuielile făcute de instituţiile şcolare. În multe cazuri, aceste date nu reflectă însă realitatea.
De la 1 ianuarie 2013, toate şcolile vor trece la autofinanţare. Acestea vor primi bani în funcţie de numărul de elevi, coeficientul fiind stabilit în mărime de 6.282 de lei pentru fiecare copil. Din aceşti bani, directorii vor trebui să asigure procesul de învăţământ, să înnoiască baza tehnico-materială şi să achite salariile profesorilor şi angajaţilor auxiliari.
Suplimentar, toate instituţiile vor mai primi o sumă de bani din bugetul statului - cele mari vor beneficia de 380.000 de lei anual, iar pentru şcolile mici (cu 40 şi mai puţini elevi) suma va fi mai mică, calculată după o formulă specială, dar vor fi susţinute şi din bugetele raionale.
Instituţiilor şcolare li se va acorda doi ani de tranziţie, timp în care statul le va acoperi deficitul bugetar, în primul an în pr