Timpul trecea altfel în acele timpuri, iar dragostea bătea mai tare în fiecare inimă. Dorul de casă, de persoana iubită i-a făcut pe mulţi soldaţi să reziste în cele mai crunte condiţii. Cel de-al Doilea Război Mondial a fost sursa multor lucruri oribile, diavoleşti, dar a dat naştere şi unor poveşti de iubire uluitoare.

Doi tineri - el prizonier britanic într-un lagăr nazist, ea traducătoare pentru nemţi - au sfidat cruzimea naziştilor şi moartea întâlnindu-se în secret, la câţiva metri de lagărul de concentrare, scrie Daily Mail.

Eroul acestei poveşti de dragoste este Horace Greasley, care a reuşit să evadeze de peste 200 de ori din lagărul de concentrare, doar pentru a se întâlni pentru câteva ore cu iubita lui. Însă de fiecare dată se întorcea înapoi, pentru că dacă nu ar fi făcut asta, amândoi ar fi fost omorâţi.

"Oare păsările mai cântă în Iad" este titlul romanului în care Horace şi-a povestit povestea de dragoste, iar acum, mai mulţi producători vor să realizeze un film după romanul soldatului britanic.

Povestea lui Horace Greasley începe înainte de startul războiului, când lucra precum bărbier în Ibstock, din Leicestershire. Cu toate că ar fi putut să nu se înroleze în armată, Horace a ales să facă acest lucru din dragoste pentru patria lui. În 1940 a fost luat prizonier şi dus într-un lagăr de concentrare de lângă Polonia.

Aici a întâlnit-o pe Rosa, care avea pe atunci numai 17 ani - ea era fiica directorului carierei de piatră în care lucrau prizonierii şi asigura comunicarea dintre ofiţerii germani şi prizonieri.

Horace a fost un adevărat erou, dând dovadă de mult curaj în timpul prizonieratului: le-a cerut superiorilor lui mai multă hrană pentru prizonieri. Britanicul a fost eliberat în 1945.

Din nefericire Horace nu s-a putut căsători cu Rosa, pentru că aceasta a mu