Este o bijuterie unică în lume, care străluceşte chiar şi atunci când este pus sub razele ultraviolete, dar trecutul ei este misterios şi sumbru. Legenda spune că "Diamantul Speranţei" a fost furat cu sute de ani în urmă de la un zeu indian, iar de atunci, toţi cei care l-au avut au murit în condiţii tragice.

Se spune că Diamantul speranţei a fost cumpărat de regele Franţei Loius al XIV-lea, furat în timpul Revoluţiei Franceze, vândut pentru a face rost de bani pentru jocurile de noroc, purtat la evenimente caritabile, iar în final, donat Institutului Smithsonian.

Care este blestemul care tronează asupra diamantului?

Se spune că totul a început cu un furt. În urmă cu câteva secole, un francez pe nume Tavernier a făcut o excursie în India, de unde a furat un diamant albastru, mare, de pe fruntea unei statui hinduse care o reprezenta pe zeiţa Sita.

Pentru această faptă, Tarvernier a fost sfâşiat de lupi, în timpul unei călătorii în Rusia, imediat după ce acesta a vândut diamantul. Aceasta a fost prima moarte suspectă ce a fost pusă pe seama Diamantului Speranţei.

Înainte de călătoria sa în Rusia, Tavernier a vândut diamantul regelui Louis al XIV-lea, în 1668. Regele Franţei l-a dat din generaţie în generaţie, iar diamantul a ajuns pe mâna lui Louis al XVI-lea şi a reginei Maria Antoinetta.

În timpul Revoluţiei Franceze, diamantul a fost furat, împreună cu toate bijuteriile coroanei.

În 1813, Diamantul Speranţei a ieşit din nou în evidenţă, fiind cumpărat de un bijutier londonez, Daniel Eliason. Se spune că regele George al IV-lea al Angliei ar fi cumpărat bijuteria de la Daniel, iar atunci când regele a murit cu diamantul s-ar fi plătit datoriile pe care regele le avea.

În 1823, diamantul a ajuns pe mâna lui Henry Thomas Hope - de unde şi-a luat numele de "Diamantul Speranţei