Chit că suntem în plină toamnă, aş sugera cititorilor turişti să amâne deocamdată „Drumul vinului“ pe dealurile Prahovei şi ale Buzăului şi să dea o raită, tot în judeţul Buzău, pe la alte obiective pentru care iarna nu este un anotimp primitor. Este vorba de vulcanii noroioşi de la Pâclele, de lăcaşurile de cult de la Măgura şi de Muzeul Chihlimbarului de la Colţi, cu complexul rupestru din preajmă. Eu unul le-am vizitat fără grabă în două zile, se putea şi într-una singură, dar am înnoptat la Buzău şi m-am lăcomit la celebrii covrigi calzi locali şi cârnaţii de Pleşcoi. M-ar fi certat cumpătatul profesor Iancu Gonţea pentru exces alimentar. Înainte de a-l audia la cursul de igiena alimentaţiei, mi-a dat primele lecţii, în 1946, la cabinetul de consultaţii pe care îl avea deschis în fiecare vară, la Băile Olăneşti: „Il faut manger pour vivre et non pas vivre pour manger“, îmi repeta profesorul citându-l pe Molière din „Avarul“. Nu bănuiam atunci că peste un deceniu şi jumătate îi voi continua paşii prin cercetări asupra efectului antiti­roidian ai tiocianaţilor din crucifere. Vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari şi Mici, rezervaţie naturală singulară în ţară, reprezintă emanaţii de gaze de petrol care antre­­nează nămoluri argiloase bolborosind continuu. În asemenea mediu cresc unele plante adaptate. La 30 km de la Buzău, la Măgura, se află mânăstirea Ciolanu şi, la doi km distanţă, schitul Cetăţuia. Între ele găsim pe poiană un splendid muzeu în aer liber cu zeci de sculpturi contem­porane, rod al talentu Publicitate lui sculptorilor din taberele de vară organizate anual aici din anul 1970 şi găzduite de mânăstirea Ciolanu. Actuala biserică mare a mânăstirii datează din 1862 şi are icoane pictate de Gh. Tattarescu. Schitul Cetăţuia, ascuns în codru, îşi trage numele de la cetatea dacică din zonă. O a doua cetate a aparţinut doamnei Neaga, soţia domnitor