Recenta expoziţie de pictură a dnei dr. Suzana Bantaş – fondatoare a Cenaclului de Arte plastice al medicilor „Ion Ţ uculescu“ – reprezintă pretextul pentru un altfel de portret, în cuvinte, pe care i-l face dna Paula Romanescu la rubrica Arte frumoase.

Cercului Militar Naţional – Sala Foaier a găzduit luna aceasta, pentru două săptămâni, expoziţia de pictură a dnei dr. Suzana Bantaş, membru fondator al Cenaclului de Arte plastice al medicilor „Ion Ţ uculescu“, descendentă a unei generaţii de mari intelectuali – filosofi, profesori, jurişti, medici, literaţi – de la care a împrumutat gustul desăvârşit pentru adevăr (studiind Dreptul), pentru frumos (urmează şi Academia de Belle Arte, la Iaşi, apoi la Bucureşti, în 1946, după harababura „refugiului“ de după al Doilea R Publicitate ăzboi Mondial, când întrea­ga floare a intelec­tualităţii româneşti era smulsă din rădăcină şi „răsădită“ în temniţele urii oarbe), pentru salvarea vieţii omului în alt mare război, care durează cam de când există viaţă pe pământ – cel însemnat cu suferinţă fizică şi moarte (absolvă în 1958 Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti, specializându-se în urgenţe medico-chirurgicale). Dintotdeauna şi cu precădere în ultimii patruzeci de ani, distinsa doamnă dr. Suzana Bantaş s-a logodit, dintr-o prea mare iubire, cu artele frumoase. Pictura îi este regină, stăpână, prietenă, chemare şi liman de linişti. Temele abordate – efemerele flori care-şi cer parcă drept la nemoarte, peisajele mereu schimbătoare, cu fiecare nouă trecere a soarelui peste frunziş, când înveşmântat în verde crud, când în aur foşnitor, când în sideful zăpezilor albăstrii; portretul; scene de grup cu mai multe personaje. Uleiuri şi acuarele refac sub penelul pictoriţei (membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România) un mic univers de culoare din marele univers care este chipul ţării noastre, o grăd