Un mesaj care a înfruntat vremurile
Am plecat spre Tismana, după ce un profesor de matematică din localitate, Nicolae Tomoniu, veche cunoştinţă de-a noastră, om dedicat de o viaţă studierii istoriei acestor locuri, ne anunţă, cu puţin timp în urmă, ceea ce pare a fi o extraordinară descoperire. Şi nu în pământ, nu prin cine ştie ce peşteri, ci tocmai în podul casei unui consătean de-al său, Crişan Ioan Rădulescu. Ajungem deci în centrul micului orăşel din judeţul Gorj şi batem la poarta casei bătrâneşti, o construcţie bine întreţinută. Suntem primiţi cu bucurie. Ne aşezăm în cerdac, iar gazda scoate dintre coperţile unei legitimaţii de veteran de război o bucată de stofă, roşie, între firele de mătase intercalându-se şi altele, gălbui - din aur, cel mai probabil. O bucată cât să acopere doar podul palmei. Dar nu e doar asta, pentru că de petic este legat un cartonaş pe care sunt înşirate, cu grijă, câteva rânduri, lăsate pentru posteritate de un om care a trecut la cele veşnice cu nu mai puţin de 45 de ani în urmă. Iată ce scrie pe cartonaş, ca o precisă indicaţie despre bucata de stofă - "din mantia lui Mircea cel Mare, de la Mănăstirea Cozia. Dat mie de un călugăr de acolo, în anul 1908, cu ocazia vizitei mele cu alţi colegi".
Povestea peticului de stofă începe în 1908
De aici încolo se ţese o întreagă poveste. Cel care în anul 1908 ajunge la Mănăstirea Cozia şi primeşte de la călugări bucata aceasta de stofă s-a numit Ghiţă Dincă Barbu Bărbulescu. Omul acesta este bunicul, din partea mamei, al gazdei noastre de azi - Crişan Rădulescu. Bunicul s-a născut în anul 1883, în satul Gemeni din judeţul Mehedinţi. Cu talent la desen, Dincă Barbu se înscrie la şcoala de pictură din Craiova şi devine pictor de biserici, cunoscut la viaţa lui în toată Oltenia, pe unde a lăsat în urma sa lucrări pe la mai mult de 50 de biserici din judeţele Mehedinţi
