Timp de aproape un deceniu a realizat ceea ce-şi doreau cercetători din toată lumea: a lucrat în laboratorul profesorului George Emil Palade, de la Universitatea Rockefeller. Despre fructuoasa experienţă ştiinţifică pe continentul american a dnei acad. Maya Simionescu şi despre beneficiile acesteia pentru cercetarea românească, în interviul realizat de dna Alina Boghiceanu, cu prilejul centenarului savantului laureat cu Premiul Nobel.

Interviu cu dna acad. Maya Simionescu, director – Institutul de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu“ Bucureşti, preşedinta Secţiei de ştiinţe biologice a Academiei Române – Vorbiţi-ne mai întâi despre momentul întâlnirii cu profesorul George Palade. – Plecat din ţară în anul 1946, profesorul Palade face o primă vizită în România în anul 1968, ca parte a unei delegaţii a Academiei Naţionale de Ştiinţă a SUA. Scopul vizitei a fost acela de a vedea dacă se poate realiza o colaborare cu cercetătorii români. A vizitat mai multe institute de cercetare din ţară, inclusiv Insti­tu­tul de Endocrinologie, condus de acad. Ştefan Milcu, unde a vizitat şi laboratorul în care lucram împreună cu profesorul Nicolae Simionescu. A fost o vizită scurtă, de circa 40 de minute. La vremea aceea, noi studiam glandele endocrine şi încercam un sistem de cercetare integrat folosind microscopul electronic, tehnici de biochimie şi imunocitochimie. Profesorul Palade a fost foarte atent, a vorbit puţin şi la obiect. Ne-a întrebat câţi cercetători lucrează în proiectele noastre şi i-am răspuns că suntem noi doi şi doi buni tehnicieni. Şi a plecat. Un an mai târziu, am primit invitaţia de a lucra cu profesorul Palade la Universitatea Rockefeller din New York. Invitaţia era pentru un an, poate pentru doi… A fost o bucurie pe cât de neaşteptată, pe atât de formidabilă. În februarie 1970, reuşeşte să plece numai profesorul Nicolae Simionescu.