Prima problemă a băsiştilor e că, după ce Evz s-a făcut că-şi cere scuze pentru aiureala că Daciana ar fi întârziat un avion, europarlamentara de Twitter EBa n-a scos nici o vorbă după mitocănia produsă pe Twitter (cu acelaşi prilej) vizavi de talia Dacianei. Nu că ar conta. Oricum, silueta gânditoare a lui EBa valorează pentru România cât frunza degerată a lui Vuitton în colegiul de la Neamţ. Şi, oricum, în cazul ei, nu silueta e problema.

A doua chestiune de partid, şi cea mai importantă, e că băsiştii nu pierd o ocazie să nu se bage în seamă. Fac zgomot, visează alianţe, apar în direct, dar mai des apar în stenograme. Ai zice că publicarea stenogramelor e strategia lor electorală. Ei pricep exact că, dacă mâine lui Popey îi vine pe chelie să debarce din politică şi să se facă salvamar, arediştii nu mai există. Dar şi cu Popeye-în-frunte-vom-avea-victorii-multe sunt pe ducă. Nu pupă nici o alianţă, nici o asociere, nici o lipitură. Nu-i vrea nimeni. Las’ că EBa mai dă din ea pe Twitter şi se umflă electoratul de râs, dar ei, băsiştii sub acoperire (ARD), au o subţirime că nu-i depistează nimeni.

Deci. Băsiştii se comportă de ca şi cum ar exista. Când desluşesc însă sondajele, nu mai au aer. Pe lângă realitatea cenuşie că-i scufundă marinarul în toate sondajele ("Biruinţa" transformându-se în batiscaf), trupeţii lui MRU şi Blaga defilează deşelaţi în frunte cu stafiile care au speriat şi Europa, Macovei recondiţionată şi plozii atârnaţi de poale, ca la cerşit, EBa, Preda Cr. şi Neamţu cu usturoiul. 

În aceste condiţiuni ingrate, MRU simte nevoia să rupă o halcă de la liberali, să se apropie bărbăteşte de Gigi, să-i numere oile. Să se ţină toţi de dreapta. După ce Băse i-a copt-o lui Roman, trăgându-i prieteneşte PD-ul de sub picioare, după ce a dat cândva cu mangla pe la liberali, ca să rotunjească ideologic acest PDL care i-a făcut