Azi este 25 octombrie. La școală am învățat că în această zi sărbătorim Ziua Armatei, pentru că atunci s-a eliberat ultima parte din România în Al Doilea Război Mondial. Mai târziu am aflat că de fapt și de drept această dată este legată de aniversarea Regelui Mihai, iar soldații români au eliberat țara în semn de prețuire față de comandantul lor suprem de atunci, suveranul. Același suveran care, ieri, a primit cea mai înaltă distincție a aceleiași armate române, pe care a condus-o cu onoare în timp de război, la bine și la rău. Cu ocazia acestei aniversări, dar și cu prilejul decorării Majestății Sale, s-a repus din nou pe tapet ideea revenirii la monarhie. Fostul premier și actualul președinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu și Crin Antonescu, au făcut declarații clare, cum că ei cred că monarhia este cea mai potrivită formă de guvernare pentru România. Declarații de genul acesta, mai multe chiar, au fost făcute și acum un an, când Regele Mihai a ținut un adevărat discurs de șef de stat în Parlament, după care n-a mai fost nicio discuție. Atunci, ca și acum, tema monarhiei a fost preluată de portavocile USL, ca o contrapondere la același Traian Băsescu, care se făcuse vinovat de declarații contra Majestății Sale. S-a ajuns atunci la situații hilare în care un vechi comunist ca Ion Iliescu, cel care, acum 20 de ani, nu-l primea în țară pe Rege, vorbea în termeni elogioși de fostul suveran numai pentru că îl ajuta în lupta sa oarbă cu Băsescu. Ceea ce am apreciat atunci, și apreciez și acum, a fost consecvența liberalilor în a susține monarhia. Mult mai mult ca alții, ei au rămas fideli ideii de monarhie, pe care o expun acum chiar prin gura candidatului lor la președinție, Crin Antonescu. Să fie un calcul politicianist al fostului președinte interimar? Puțin probabil, pentru că monarhiștii adevărați din țara asta sunt, probabil, chiar mai puțin decât votanții