Potrivit unui studiu recent publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, tiparul de creştere a conexiunilor la mare distanţă din creier prevesteşte felul în care se vor dezvolta abilităţile de citire ale copiilor. Instruirea necesită integrarea activităţii ariilor cerebrale implicate în vedere, auz şi limbaj, distribuite pe tot cuprinsul creierului, citirea depinzând deci de comunicarea eficientă dintre acestea. Autorii studiului comentat de revista Natureau cercetat felul în care capacitatea de citire este legată de creşterea tracturilor de fibre nervoase ce realizează aces Publicitate te conexiuni. Ei au testat timp de trei ani evoluţia aptitudinilor de citire a 55 de copii cu vârste între şapte şi 12 ani, diferenţele considerabile dintre aceştia persistând de-a lungul studiului. De asemenea, cercetătorii au scanat de cel puţin trei ori creierele a 39 dintre copii, pentru a vizualiza creşterea a două mari tracturi de substanţă albă – fasciculul arcuat şi fasciculul longitudinal inferior. Diferenţele în creşterea acestora au prezis variaţiile în aptitudini: în timp ce cititorii performanţi au avut la început semnale slabe în ambele tracturi în partea stângă a creierului, care au devenit mai puternice în următorii ani, cititorii mai slabi au prezentat un tipar invers. Procesele de pruning (îndepărtarea fibrelor nervoase şi a conexiunilor neuronale neesenţiale) şi mielinizare, care contro­lează creşterea tracturilor de substanţă albă, sunt influenţate la rândul lor de experienţă şi se petrec cu viteze şi la momente diferite între persoane. Autorii cred că, la cei cu aptitudini bune de citire, ambele procese se desfăşoară simultan şi cu aceeaşi rată, fiind desincronizate la cei cu aptitudini mai slabe, unde are loc o creştere rapidă şi precoce, tracturile dezvoltându-se înainte ca aceştia să înceapă să citească. Conform cercetătorilor, copiii ar