Se apropie alegerile și tensiunile între cei angrenați în jocul murdar al politicii au început să apară, deși campania electorală încă nu a debutat oficial. Mai sunt câteva săptămâni până la startul atacului asupra electoratului, dar cetățenii au început să fie agasați de insistențele celor care se vor parlamentari. Pe drumuri au început să apară bannere, iar în cutiile poștale au fost introduse scrisori de „dragoste” față de sărmanul electorat. Am impresia că în campania electorală din acest an se vor arunca la bătaie cei mai mulți bani de până acum, cu toate că nu se va mai putea „mânji” electoratul cu cizme, găleți sau haine. În mod sigur se vor găsi alte metode de convingere care să fie legale. Strategi chemați de prin toate colțurile țării și plătiți cu bani grei lucrează de zor pentru candidații la parlamentare.

Am observat că tot mai puțini oameni se mai duc la vot din convingere, ci mai mult dintr-o obligație cetățenească, un drept câștigat în decembrie ’89 prin mult sânge vărsat inconștient de tineri visători și lihniți de libertate. Parcă nimeni nu se mai duce la vot că ar avea încredere într-un partid sau în vreun candidat, ci pentru că oamenii au devenit conștienți că cineva trebuie să se afle la conducere și se gândesc să-i aleagă pe cei care fură mai puțin, deci, ca de obicei, răul cel mai mic. Electoratul pune ștampila mai mult în scârbă. Încrederea s-a risipit de mult timp… probabil de când cineva a promis că imediat cum va pune mâna pe putere va crește salariile profesorilor, iar când a ajuns unde și-a dorit i-a anunțat că nu se mai poate. Ce încredere să mai ai în oamenii politici cu un comportament de acest fel?

Dacă politicienii sunt o cauză pierdută, susținerea mea se îndreaptă către tinerele talente. În urmă cu câțiva ani, am descoperit-o întâmplător pe Daniel Popescu pe Internet, pe celebrul site youtube. Familia a simțit că fata