Nemtii si-au dat aurul in pastrare la prieteni, ferindu-l de dusmani. Prieten e americanul, francezul, englezul. Dusmanul de atunci, din timpul Cortinei de Fier, era rusul. Cortina de Fier a cazut, aurul a ramas. A ramas in bunkere bancare bine pazite, la New-York, Londra si Paris. Atat de bine pazite, incat nici proprietarul nu poate intra, sa-si vada comoara. Pana acum, acesta n-a avut nevoie de ea si nici n-a simtit sarpele neincrederii, strecurandu-i-se in san. Dar acum e criza. O criza de cativa ani, care i-a lovit tare si pe prietenii sai. E si o criza de incredere, caci bancile si oamenii care invart banii au tras tepe destule, cutremurand lumea.
Bundesbank-ul german are 3.396 de tone de aur, cu o valoare de piata de 187 de miliarde de dolari. Aceasta inseamna locul al doilea in lume. Mai mult aur nu au decat SUA. Mai mult aur pe cap de locuitor au doar elvetienii. Pe cap de cetatean al Germaniei revine o rezerva de 41,4 grame de aur, cu o valoare de 2.276 de dolari. Aurul e al poporului, nu al bancii, iar Bundesbank doar administreaza comoara nationala. Pentru nemti, rezerva in aur a Bancii Federale e sfanta. Orice incercare din trecut a vreunui ministru de finante de a vinde ceva din rezerve s-a lovit de indignarea generala.
Aurul pus la pastrare da o senzatie de siguranta, atat de specifica modului de gandire german. Pana acum, n-a fost deloc o problema, ca peste doua treimi din acest aur e depozitat in strainatate. Sau nu s-a stiut, de catre cei multi. Peste 60% din aurul german hiberneaza in SUA, la Ford Knox si la Fed New York (Federal Reserve Bank of New York). Fed din Manhattan tine in fortareata sa aurul a 60 de state, cca 550.000 de lingouri. Circa 3% din aurul Germaniei se afla la Paris, intre 10-15% la Londra, intre 20-30% la Frankfurt am Main, adica in patrie. De ce mai mult de doua treimi au ramas peste hotare, ba chiar pest