Subţire dar vânjos, cu o mustaţă mucalit-distinsă, alură de muşchetar, cu nobleţe în umblet şi autoritate în voce, la cei 87 de ani împliniţi ieri, pare având cu două decenii mai puţini. A avut mai multe pasiuni şi preocupări, care ar umple mai multe vieţi, mai ales că pe fiecare a tratat-o cu mare seriozitate. Vasile Parizescu s-a născut în ziua Regelui şi a Armatei române, pe care a slujit-o cu toate actele timp de o viaţă, acum fiindu-i general. Citeşte enorm şi scrie zilnic de când se ştie, pictează cu meşteşug şi colecţionează cu pasiune. Lumea minunată în care trăieşte şi-a clădit-o strop cu strop, îm-preună cu regretata sa soţie, alături de copii, prieteni, mari artişti şi colecţionari, dar, mai ales, înconjurat de colecţia sa de obiecte frumoase, de cultură, cu istorie şi valoare. La viaţa sa, a trăit multe, a văzut şi a realizat multe. În ultimul timp, alături de colecţionari şi Societatea lor, ne face cadou expoziţii cu teme deosebite, şi, pe cont propriu, ne face părtaşi la gândurile, faptele şi amintirile sale.

Primul dintre albumele de mărturisiri realizat şi semnat Vasile Parizes-cu s-a numit simplu şi astral, "Viaţa ca o pasiune", şi în el autorul a pus multe dileme şi dezbateri interesante, alături de amintiri, mereu amin-tiri. Cu o rigoare de om care a pus în mişcare şi funcţionare armate întregi, aduce în discuţie aspecte din lumea şi istoria artei şi tot cu maximă seriozitate le urmăreşte până la soluţionare. Şi, mai ales, sunt invocaţi oameni, - ce oameni! - colecţionari de excepţie, oameni de mare anvergură în meseria şi harul lor, în viaţa cărora pasiunea pentru artă ocupă un spaţiu cât un rai. Era în 2008. Acum, în 2012, când a apărut al doilea album "Viaţa ca o pasiune", dar cu subtitlul, sau cu continuarea titlului, "Colecţionarii", îi vedem mai bine pe oamenii din primul album de viaţă pentru pasiunea artei. Acest al doilea album de m