Autor afirmat în secolul XXI, Iorgu Gălăţeanu a trăit emoţional, intelectual şi moral nu doar binefacerile progresului, ale cunoaşterii şi inventivităţii omeneşti, ci şi suferinţele moştenite sau dezvoltate de noul veac. Proaspăt ieşite din editură, cele mai recente creaţii ale sale sunt volumul de versuri MAGIA ÎNTUNERICULUI şi două volume de proză literară, medicală şi psihologică, intitulate SUB GHILOTINA VIEŢII. Prima senzaţie, când deschizi oricare dintre cărţi, este că te cufunzi într-o atmosferă ciudată, concomitent apăsătoare şi dătătoare de speranţe. Că apăsarea este cu totul îndreptăţită, autorul simte nevoia s-o spună în a sa „Justificare“ ce prefaţează volumul de versuri: „ce te faci când seara începe să te învăluie teama că noaptea vine încărcată cu noi şi noi coşmaruri, când pervertirea realităţii te localizează frecvent alături de cei dispăruţi de mulţi ani, când porţi fel de fel de dialo­guri sau te traumatizează întâmplări fără nici o legătură cu normalitatea şi, totdeauna, extrem de chinuitoare, false trăiri ce alungă odihna meritată şi storc trupului sudoarea abundentă, fără a-l munci?! (…) Aşadar, din nebuloasa coşmarurilor inconştien­tului, am extras pervertiri ale realităţii, le-am cizelat şi apoi, prin puterea conştiinţei, le-am transpus ca nişte dorinţe ce nu se pot împlini în viaţa de zi cu zi“. E o retragere din real aceasta sau un proiect în germene al unui real mai bun? A doua variantă pare mai plauzibilă. Întrebări grave, marile întrebări existenţiale, trăiri şi emoţii profunde, sentimente, pasiuni, iubirea şi moartea, moartea şi iubirea apar, laolaltă, în versuri. Maturitatea unei vieţii trăite cu bune şi cu rele, în care înveninările se decantează, la fel ca luciditatea. Natura, strămoşii, eterna trecere din fiinţă în nefiinţă, cu întrebările ei, cu umbrele şi penumbrele – un univers care te copleşeşte. Iubirea e un amalg