Cine poate explica de ce pe Wembley s-au strîns aproape 90.000 de oameni la meciul Anglia-San Marino?

De unde ideea misterului prin care Germania a fost egalată acasă, la 4, de Suedia? Fotbalul permite asemenea ajustări, chiar şi în cazul Germaniei. Misterul e absent. Am văzut o mică încercare veselă de a acredita ipoteza unui blat, dar asemenea necuviinţe nu pot veni decît de la noi, unde blatul e oricînd o variantă de viaţă şi de joc.

Dacă e să vorbim de mistere, propun următoarea întrebare: cum poate fi explicată prezenţa a 85.654 spectatori pe Wembley acum două săptămîni, la Anglia-San Marino? Cîteva ziare britanice au pus problema în editoriale sobre şi complexe, amestecînd explicaţii sociologice şi istorice. Un altul a deschis o discuţie publică printre forumişti. Răspunsurile au oscilat între elucubraţii şi ironie. Însă realitatea a aproape 90.000 de oameni prezenţi pe o ploaie măruntă la un meci fără sens rămîne. Explicaţia e dincolo de lucrurile imediate. Preţul redus al biletelor deschide o pistă: o familie de trei pesoane a plătit doar 60 de lire. Nu pare totuşi de ajuns pentru o expediţie la ora de vîrf prin Londra congestionată. Altă explicaţie posibilă vine din plăcerile populare. Gustul de masă pentru execuţii publice e bine cunoscut şi Anglia-San Marino promitea un excelent spectacol de eşafod. Numai că această variantă de gust popular e ultrasatisfăcută de torturile de tabloid în care victima e săptămînal altă vedetă şi alt politician cercetat în cele mai ascunse detalii personale şi, mai cu seamă, sexuale.

Ce rămîne atunci dacă nici o explicaţie socio nu spune nimic? Personal am un răspuns, dar nimic nu mă face să pariez pe îndreptăţirea lui. Cred că Wembley a devenit o scenă de afişaj public. Lumea iese pe un stadion nou şi strălucitor aşa cum ieşea altădată pe Corso. Noua burghezie e populară şi preferă stadioanele, cu nocturna