Nu sunt mulți ani în care doi foști lideri mondiali se retrag din tenis, mai ales la un interval atât de scurt. Câteva săptămâni mai târziu distanță de Andy Roddick și a sa despărțire emoționantă de public, a venit rândul lui Juan Carlos Ferrero să-și ia adio de la fani și de la zilele petrecute în vestiar. Cei doi au în comun o finală de Slam, jucată la New York în 2003, moment în care spaniolul i-a cedat ștafeta lui Andy în fruntea clasamentului, după opt săptămâni petrecute pe primul loc.

Puțini sunt aceia care pot să spună ceva rău despre Juan Carlos, unul dintre gentlemanii tăcuți ai tenisului. Poate că n-a fost un lider la magnitudinea campionilor cu care fanii mai tineri sunt obișnuiți în aceste zile. Nici n-avea cum. Ascensiunea fulminantă a lui Roger Federer – “singurul jucător care m-a făcut vreodată să mă simt absolut inferior. Avea răspuns la orice” – și explozia intensă și furioasă a lui Rafa Nadal nu i-au dat prea multe șanse. În plus, JCF și-a văzut potențialul diminuat de o serie de accidentări care i-au spulberat visul de a se mai întoarce într-o finală de Slam.

Și totuși, chiar și așa, prezența în tenis a lui Ferrero este mult mai însemnată decât o percep cei care nu l-au văzut prea mult la lucru. Un tip modest, relaxat, conștient de resursele cu care a fost înzestrat, dar care n-a uitat niciodată de unde a plecat, Juan Carlos n-a fost neapărat campionul cu lipici la mase, un strălucitor prin excelență.

Citește continuarea articolului pe treizecizero.ro - detalii despre cariera și influența lui JCF asupra tenisului spaniol, dar și despre investițiile în afaceri pe care le are fostul jucător

Nu sunt mulți ani în care doi foști lideri mondiali se retrag din tenis, mai ales la un interval atât de scurt. Câteva săptămâni mai târziu distanță de Andy Roddick și a sa despărțire emoționantă de public, a venit rândul lui Juan Ca