Anul trecut, când unul dintre cei mai cunoscuți urbaniști din lume, danezul Jan Gehl, își lansa prima carte în limba română (”Viața între clădiri”, urmată, în acest an, de ”Orașe pentru oameni, ambele publicate de” IglooMedia”), acesta atrăgea atenția asupra marilor greșeli urbane care se făceau (și se fac) în București. Arătând că nu sunt altceva decât repetarea unor greșeli făcute și în alte metropole sau orașe importante ale Europei și ale lumii. Pretextul dreptului de ”a-și trăi propria modernitate” este doar o scuză jalnică menită să acopere investițiile megalomanice, care, departe de a rezolva problemele unui oraș, reușesc doar să le amplifice.

Una dintre cele mai mari greșeli evidențiate de Gehl era cea legată de iluzia rezolvării problemei traficului (aglomerației și poluărilor fonice și cu emisii de CO2) din centrul unui oraș prin așa-zisele soluții de fluidizare (crearea de artere mari, extinderea celor existente, pasaje supra și subterane). De fapt, așa cum s-a văzut și în alte părți, aceste ”soluții” nu fac decât să aducă mai multe mașini personale în zona centrală, să crească poluarea, să crească necesarul de parcări. Soluția reală e cu totul alta, descurajarea traficului cu mașini personale în zona centrală, dezvoltarea și încurajarea transportului în comun, amenajarea pistelor pentru bicicliști, amenajarea parcărilor de tip ”park&ride” la intrarea în oraș și la capetele liniilor de transport în comun.

În acest sens, documentarul realizat de Hotnews, ”Cum și-a rezolvat Stockholm problemele de trafic” este extrem de instructiv (și cu aplicabilitate nu doar pentru București, cu care se face comparația în articol, ci și pentru alte orașe din țară, printre care, ”la loc de cinste” se numără și Clujul, confruntate cu problema aglomerației). Din păcate, campania electorală pentru alegerile locale nu a prilejuit dezbateri reale pe problemele com