Televiziunile comerciale din România anunţă în forţă de câteva zile că vom sărbători joi, pe 25 Octombrie 2012, ziua în care Armata Română a eliberat ultimul „bulgăre” de pământ, redându-ne integritatea teritorială şi suveranitatea naţională. În peisajul mediatic, ştirea este total idioată şi obtuză, încercarea de a evita cu orice preţ cuvântul „brazdă” folosit pentru aceeaşi ştire de către presa comunistă, conducând la o sintagmă dezastruoasă din punct de vedere mediatic. Este de la sine înţeles că ostaşii români nu au stat să elibereze rând pe rând, bulgării de pe fâşia arată de frontieră. în acest sens sintagma presei comuniste „ultima brazdă”, fiind mult mai reuşită, decât tâmpenia cu „bulgărele de pământ”.

În realitate, nu vom sărbători pe 25 Octombrie 2012, denumirea de „Minister al Apărării Naţionale” a fost luată abia în anul 1932, fiind schimbată denumirea Ministerului de Război înfiinţat în 1862, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin contopirea Ministerelor de Război de la Iaşi şi Bucureşti. În consecinţă, Ministerul Apărării Naţionale funcţionează cu actuala denumire, doar de 80 de ani şi nicidecum de 150 de ani, aşa cum trâmbiţează unele televiziuni, neobişnuite să respecte adevărul istoric şi să respecte publicul printr-o prestaţie profesională corectă. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat într-adevăr, o perioadă în care organizarea Armatei Naţionale Moderne a fost făcută cu responsabilitate şi profesionalism. Domnitorul Cuza a asigurat un cadru juridic amplu modernizării armatei: la 27 noiembrie 1864 a fost adoptată Legea de organizare a puterii armate, care consacra principiul naţiunii înarmate; la 5 decembrie 1864 s-a adoptat Legea de recrutare, care fixa durata serviciului militar şi lărgea raza de recrutare; alte legi au vizat îmbunătăţirea statutului cadrelor militare (Legea ierarhiei militare, Legea de înaintare – 1862, L