Sfântul Dumitru s-a născut în cetatea Tesalonicului şi a fost fiul voievodului cetăţii. Părinţii săi l-au botezat pe ascuns, de teama celor care prigoneau creştinii. La moartea tatălui său, împăratul Maximilian l-a numit pe Dimitrie succesorul acestuia la conducerea Tesalonicului, neştiind că era creştin. Dimitrie a mărturisit că e creştin cu prilejul unor sărbători închinate zeilor, iar împăratul a poruncit să fie închis. În Tesalonic erau în plină desfăşurare jocurile în cinstea lui Maximilian, între care de mare succes se bucura uciderea creştinilor de către Lie. Tânărul creştin Nestor îl va ucide pe Lie, având binecuvântarea lui Dimitrie, fapt care îl va mânia cumplit pe Maximilian şi va porunci ca Dimitrie să fie ucis cu suliţele, iar lui Nestor să îi fie tăiat capul. Aşadar, Sfântul Dumitru sau Sâmedru este un sfânt creştin devenit în folclor o divinitate agrară.

În tradiţia noastră, se spune că, în ziua de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru (Sâmedru), se sfârşeşte vara păstorilor, începută la 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe (Sângeorz). Sâmedru este cel care desfrunzeşte pădurile pentru a-i aduna pe oameni la sărbătoarea recoltei.

Cosmin Manolache consemnează în volumul “Sărbători româneşti”, că „anul seamănă cu o casă care are două uşi: una stă descuiată o jumătate de an şi este păzită de Sfântul Gheorghe, iar pe cealaltă oile coboară de la munte pentru a reveni în gospodăriile stăpânilor lor. Toată lumea se deschide de Sfântul Dumitru, când îi vine ziua”. Destinele acestor doi sfinţi se aseamănă mult. Mare general în armata romană şi mai ales un spirit creştin cu totul aparte, Dimitrie s-a arătat la fel de curajos şi a înfruntat moartea mucenicească aşa cum o făcuse, la Roma, Sfântul Gheorghe.

Atenţi la ciclurile naturii şi ale vieţii lor, ţăranii au împărţit anul oierilor după praznicele celor doi sfinţi. Acum, toamna, ciobanii coboară și s