Ce e mai rău nu a trecut! Nici în România şi, mai cu seamă, aiurea în lume. După decenii de risipă şi de împingere a capitalului în tot felul de fundături, nu există ieşire uşoară. Sute de miliarde de dolari, datorii create în aşteptarea unui viitor însorit stau acum să ardă în deşertul unei crize sistemice.

Cu mic, cu mare trebuie să ne facem curaj să trecem peste acest deşert. Dacă se poate în caravane, şi nu de unii singuri. În niciun caz, cu desagii goi. Bunul-simţ îi împinge pe oameni să înţeleagă această realitate a pieţei şi să aibă un comportament raţional, chiar şi în condiţiile în care autorităţile vor să stimuleze o încredere oarbă, vecină cu nebunia. Cheltuie mai judicios, economisesc mai mult, nu se mai hazardează la împrumuturi, nu participă la raliurile pe diverse clase de active alimentate de banii ieftini ai băncilor centrale. Pe scurt, lucrează la robusteţe pe cont propriu, conştienţi de fragilitatea sistemului.

Acest lucru se întâmplă şi în România, chiar dacă veniturile restrânse ne dau puţin spaţiu de manevră. Economisim mai mult. Depozitele în bănci ale românilor au crescut la 194 miliarde de lei (incluzând şi echivalentul valutei deţinute), la nivelul lunii august, potrivit datelor furnizate de BNR la începutul acestei săptămâni. Un calcul realizat de agenţia Mediafax spune că din 2009, de când criza globală a afectat şi România, volumul plasamentelor realizate de firme şi populaţie în bănci s-a majorat cu 42 miliarde lei. Cetăţenii au fost încă şi mai prudenţi decât companiile (forţate la unele cheltuieli de avarie), astfel încât ponderea depozitelor persoanelor fizice în totalul soldului a urcat la 63% de la 61% în acelaşi interval de timp.

Este replierea necesară după orgia consumeristă de la jumătatea deceniului trecut şi este cu atât mai lăudabilă cu cât în România politica fiscală şi salarială nu încurajează acumularea veni