Ideea unui filozof român, prezentată la oră de maximă audienţă, de a da în judecată CNA-ul la CEDO, a avut palide ecouri în mass-media noastră. Nici nu-i de mirare: Ce televiziune din România ar putea spune cu mîna pe inimă că îşi doreşte un CNA care să funcţioneze, punînd între televiziuni şi telespectatorii săi limitele legii, ale bunului-simţ, ale responsabilităţii? Care dintre realizatorii de programe, jurnaliştii, politicienii, analiştii sau vip-urile de azi ar fi de acord ca emisiunea la care participă să fie golită de calomnii, bîrfe, dezinformări, obscenităţi?
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Televiziunea din România a devenit o curte a miracolelor, în care oameni cu biografii nefericite sau imorale au oricînd şi oricum posibilitatea să devină personaje cu largă audienţă. Relaţia noastră, a consumatorilor, cu telecomanda a devenit una pur emoţională: apăsăm pe butoane cu furie, deznădejde, curiozitate masochistă, groază, repulsie, indignare. Aruncăm cu ea cît colo, plini de dispreţ, o înşfăcăm cu nesaţ cînd ştim că e rost de scandal, ne bucurăm cînd activităţile zilnice reuşesc să ne rupă din mrejele ei, facem faţă cu greu sevrajului. Televiziunea noastră nu transmite emisiuni de informaţii sau divertisment. Ci nelinişti, temeri, ameninţări, veselii decerebrate, isterii, blesteme, înjurături. Televiziunea a devenit principalul demolator al tuturor valorilor din România: oameni şi instituţii de cultură, onoare, demnitate, istorie adevărată şi responsabilitate, toate pier ca secerate sub cuvîntul greu, murdar al televiziunii. Urîm ceea ce ne propun televiziunile să urîm şi adulăm „personalităţi“ de platou. Nu în ultimul rînd, televiziunea noastră a devenit inamicul numărul unu al tuturor părinţilor responsabili din această ţară. Cunosc nenumăraţi adulţi pentru care televizorul a devenit duşmanul obse
