Odată cu scurtarea zilei, unii jurnalişti au început să observe cum, de la o vreme, întîiul oraş al ţării, cel al cărui PIB depăşeşte o cincime din întregul României, se scufundă tot mai mult în beznă. Pe harta ţării există un loc în care economia duduie şi iluminatul public pîlpîie. Felinarele electrice nu sînt stinse doar pe străduţe uitate din cartiere mărginaşe, ci chiar pe porţiuni întregi ale unor bulevarde importante, ca Ştefan cel Mare sau Calea Griviţei. Dacă n-ar mai exista reclame luminoase sau vitrinele luminate ale unor magazine, întunericul ar fi aidoma celui din ultimii ani ai comunismului, în care populaţia orbecăia pe trotuare în căutarea unei alimentare în care s-a băgat ceva.
În 1992, primii primari aleşi democratic în oraşele mari descoperiseră că iluminatul public e una dintre cele mai la îndemînă măsuri. Se putea face relativ repede şi ieftin iar, în plus, era ceva cît se poate de vizibil. Lumea putea aprecia imediat noua optică. Astfel, în special noii primari ai Convenţiei Democratice din oraşele mari au făcut lumină, apărînd dintr-odată ei înşişi ca fiind mai luminaţi decît predecesorii lor numiţi de guvern. După 20 de ani, se pare însă că administratorii Bucureştiului regăsesc drumul spre economia prin beznă.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Căutînd mai cu lumînarea, jurnaliştii de la HotNews au descoperit că răspunderea iluminatului public al Capitalei e împărţită între Primărie, fostul şi actualul Consiliu General, companii private ca Enel sau Luxten; că pentru rezolvarea problemei, fiecare aşteaptă ceva de la celălalt, într-o încrengătură specifică ţărilor mai puţin luminate. Tot în acest specific, nu va fi de mirare dacă din pricina întunericului vom da cu capul în viitoarea autostradă suspendată. În orice caz, cică pentru anul acesta, în bugetul local nu sînt pre
