“Veniţi la masaj gratuit şi vă trec nervii”, o sfătuieşte o femeie între două vârste pe o bătrână care spunea că trăieşte degeaba. „Sunt aici ca să m-ajute Dumnezeu”, îi răspunde, nervos, septuagenara. Discuţia s-a iscat la coada pentru moaştele Sfântului Dumitru.

Credincioşii aşteaptau în tăcere, dar o ţigancă tânără care vinde busuioc i-a provocat la vorbă.

Coadă de boli şi baticuri negre

„O să-ţi treacă, e pe bază de pietre”, insistă femeia, în timp ce-şi dezveleşte mâna cu inele mari, aurii, pe fiecare deget şi cu o brăţară maro, din trei şiruri de mărgele. „E un masaj cu pietre. Eu am avut reumatism, mâna ruptă, dureri de spate şi probleme cu ficatul. Mi-au trecut”, mai încearcă ea.

N-apucă să încheie propoziţia, că bătrâna căreia i se adresează sfaturile începe „Eee, şi eu am avut... şi ulcer şi cu inima”, spune ea, apăsat, cu privirea spre biserică. Alte trei femei cărunte, cu părul scurt şi cu paltoane din stofă se alătură discuţiei. „Bărbată-miu a fost bolnav tare şi l-a ajutat sfântul”. Toţi din jur îngână aprobator.

„Eu am venit de la Cluj, am auzit că-i şi Sfântul Nectarie aici”, spune o altă bătrână, cu pielea zbârcită şi ochii mari, albaştri. Cei din jur spun, fiecare, din ce oraş au venit. Iaşi, Roşiori, Craiva. Moaştele Sfântului Nectarie, considerat vindecător de boli, au fost aduse din Grecia special pentru această sărbătoare.

Coada se întinde pe trei străzi, în jurul Patriarhiei. Bătrâne cu baticuri negre, altele cu capul dezgolit şi cărunt şi bătrâni cu paltoane tot negre înaintează, cuminţi, câte doi paşi odată la cinci minute, la indicaţia jandarmilor.

Unii încearcă să fenteze coada şi sar gardurile spre drumul pe care se întorc cei care s-au închinat deja. Nu le merge. Jandarmii îi trimit, sec, la rând, adică doi kilometri mai încolo. „Azi s-au închinat toţi preoţii la moaşte, de-aia durează atât”, explică, re