Mentori și ucenici, slujitori ai cărții și ai bibliotecii, s-au întâlnit la Teatrul „Mr. Gh. Pastia”, ieri, pentru a marca împlinirea a 100 de ani de existență a Bibliotecii Județene. Trecute de vârsta pensionării, doamnele foste bibliotecare s-au aranjat frumos, ca pentru o întâlnire de poveste, și-au scos din albume fotografiile vremurilor trecute și au venit la Teatru să poovestească propriile amintiri. „Când mergeam la liceul de fete, cum era atunci Liceul Cuza, veneam des la bibliotecă. După ce am terminat liceul, o prietenă s-a angajat la bibliotecă. Era o fată cu o voce foarte frumoasă și a fost chemată de corul de la sindicatul Poștei și cum pleca mereu la spectacole, m-a rugat să îi țin locul. M-am dus, și luni de zile am muncit fără bani, pentru că salariul îl încasa ea, dar a început să îmi placă meseria”, povestește Maria Ristici, acum în vârstă de 74 de ani.

Mai târziu, s-a căsătorit cu un aviator şi a plecat la Galați. Într-o seară târzie, își amintește, pe străzile Galațiului s-a întâlnit cu directorul Bibliotecii Județene Vrancea de la acea vreme, un fost ofițer, de o severitate militărească, dar devotat muncii și bibliotecii. „M-a văzut într-o seară pe o stradă din Galați. Mi-a spus că are un post la bibliotecă și că mi-l dă mie, dacă mă întorc. Cum nu reușisem să îmi fac rost de casă la Galați și stăteam la un frate de-al soțului, ne-am hotărât și eu și soțul, să ne întoarcem la Focșani, unde o aveam pe mama, și am acceptat postul de bibliotecară”, îşi aduce aminte fosta bibliotecară.

Era în 1956, anul în care a început frumoasa experiență de bibliotecară. Își amintește și acum de vremurile în care biblioteca era cea mai importantă instituție de cultură. Era locul unde oamenii veneau să citească, locul în care oamenii căutau cartea și o respectau pe ea, ca bibliotecară. „Făceam foarte multe acțiuni cu școala, veneau foarte mulți copi