Examinarea cererilor de aderare ale Romȃniei și Bulgariei pare că va fi amȃnată pentru martie 2013.
Nu este nevoie ca o țară să facă parte din Uniunea Europeană pentru a adera la zona Schengen, zona în interiorul căreia se poate circula fără control la frontiere. Norvegia, Elveția, Islanda și Lichtenstein nu fac parte din UE, dar sînt în Schengen, în vreme ce Marea Britanie și Irlanda, membrii ai Uniunii, nu au dorit să adere la această zonă.
Principala condiție pentru a adera la Schengen este, desigur, dovada că țara respectivă exercită un control temeinic asupra frontierelor sale, că are sisteme performante de centralizare și prelucrare a datelor și că aplică o riguroasă și permanentă politică de cooperare judiciară și polițienească cu celelalte țări ale zonei.
Principiul fiind acela că în zona Schengen se elimină orice control la frontierele interne, în vreme ce se înăsprește și se perfecționează controlul la frontierele externe ale zonei, asta a dus la situația paradoxală în care țările periferice est-europene, mai sărace și foste comuniste încep să fie nevoite să poarte greul sarcinii de a controla fluxul imigrației ilegale.
In afară de cazul particular al Italiei și Greciei, confruntate în permanență cu fluxul imigrației clandestine din sud, granița Schengen s-a deplasat spre est. Acolo unde înainte sarcina de a controla frontiera Schengen le revenea mai ales Germaniei si Austriei, această sarcină a fost preluată acum de Polonia și Ungaria.
Examinarea cererilor de aderare ale Romȃniei și Bulgariei la Spaţiul Schengen pare acum că va fi amȃnată pentru martie 2013, oficial din cauza incertitudinii cu privire la capacitatea autorităţilor celor două ţari de a își respecta obligaţiile, dar și din considerente politice, dat fiind climatul politic din cele două țări.
Aparent, România îndeplinea co
