Astăzi cortina se ridică şi începe cel mai important eveniment teatral al anului: Festivalul Naţional de Teatru (FNT). Spectacolul de deschidere, „D'ale noastre", pune faţă-n faţă două mari spirite din două epoci: unul este eternul I.L. Caragiale, sărbătoritul anului, iar cel de-al doilea un demn reprezentant al artei secolului nostru, coregraful, poetul şi eseistul Gigi Căciuleanu.

Prin „D'ale noastre", Gigi Căciuleanu îi face voios cu ochiul peste timp dramaturgului nostru naţional, dându-i, prin transpunerea operei sale scrise în dans, şi un nivel extra- sau inter-naţional. „Nu ştiu dacă lui Caragiale i-ar fi plăcut spectacolul meu, dar îmi amintesc ce a spus bunul meu prieten Johnny Răducanu când a văzut «Noche Bach». A zis că Johann Sebastian ar fi fost pe deplin mulţumit de «traducerea» pe care am făcut-o muzicii sale în dans. Sper că aşa ar sta lucrurile şi cu Nenea Iancu", a declarat Gigi Căciuleanu, modest.

Caragiale, tradus în dans

Un Caragiale dansat este, în cele din urmă, un Caragiale esenţializat, şters de praful montărilor clasice care l-au făcut până şi pe cel mai vioi dramaturg să pară uneori un simplu exponat de la Muzeul Antipa. Şi deşi, precum mangafaua plecată la Ploieşti, Caragiale a fost de atâtea ori „tradus" prin montări slabe, de data aceasta şi-a găsit în Căciuleanu un amorez fidel. Miţa, Ziţa, Trahanache, Joiţica, Tipătescu, Domnul Goe, Conu Leonida, Coana Efimiţa, Caţavencu (şi încă ce Caţavencu!), până şi Anca şi Ion din „Năpasta" şi‑au găsit o întrupare grozavă în dans-actorii companiei lui Gigi Căciuleanu. Toate dramoletele erotico-politice din piese au fost puse în scenă într-un mod inteligent şi savuros în teatrul coregrafic al lui Căciuleanu pe o muzichie de DJ Vasile „şi colegii", cum o spunea foarte serios coregraful, colegii lui DJ Vasile fiind nişte „băieţi" pe numele lor Mozart, Beethoven sau Ve