N-am o relație strînsă cu Loți Bölöni, de aceea nici n-am vorbit de vreo 2-3 ani. Ultima oară, pe cînd pregătea pe PAOK, am trecut în fugă prin Salonic și l-am sunat pe celular. Deși am insistat, nu mi-a răspuns. Ieri, l-am regăsit pe reputatul internațional de odinioară, născut în 1953, 108 partide în tricoul echipei reprezentative, într-un interviu acordat lui Amir Kiarash de la ziarul Adevărul.

Mi-a făcut plăcere să-l regăsesc. Printre altele, deoarece dialogul mi-a întărit opinia că Bölöni apreciază corect ce se petrece în jurul lui. Ca unul care nu se minte, nu minte, transmite imaginea unui tip sigur pe el, cu o minte foarte organizată. În majoritatea cazurilor, chiar dacă riscă să provoace polemici, spune lucrurilor pe nume și nu protejează pe nimeni. Uneori, nici pe el însuși. Cînd i se mai întîmplă să gre-șească, recunoaște deschis. Refuză să trișeze.

Drept urmare, nu m-a surprins afirmația conform căreia “mă bucur că fostul meu club, Steaua (n.a. pentru care a jucat 97 de meciuri și a înscris 24 de goluri), revine în top. Mi-ar fi plăcut însă să-și manifeste supremația cu mai multă eleganță. Parcă e prea mare gălăgie, se face prea mult tam-tam”! Părerea mea coincide cu a celui angajat azi de gruparea Al-Khor din Qatar. De regulă, Gigi Becali vorbește mai mult decît s-ar cuveni, nu numai mai mult, ci și mai prost, aiurea-n tramvai! Atîta zarvă n-ajută, mai degrabă strică, încurcă.

Din convorbirea amintită am mai reținut o frază care ilustrează realismul lui Loți: “După meciul cu Turcia, am crezut că avem drumul betonat pînă

la Rio. A fost o gîndire de amatori, iar această atmosferă a dăunat echipei naționale. Staff-ul tehnic trebuia să aibă grijă ca jucătorii să nu piardă contactul cu realitatea”. De acord. Cuvintele de mai sus, rostite departe de-aici, tocmai la Doha, demonstrează încă o dată că lucrurile se văd mai bine de la d