De la început vreau să insist asupra importanţei acestei cărţi*), una dintre cele mai valoroase publicate de editurile noastre în acest an. O carte care este în egală măsură literatură, reportaj şi istorie şi care ar trebui recomandată oricui doreşte să afle ce s-a petrecut cu noi în ultima sută de ani.

Ion Ianoşi recidivează ca memorialist, a mai făcut-o de cel puţin trei ori. Dar de data aceasta, "pentru ultima oară", spune el, iar rezultatul este magnific. Într-un cuvânt înainte, Ianoşi explică de ce face această "rememorare finală". "Cu rare excepţii, morţii din ultimele decenii au dus în mormânt şi experienţele trăite. Ori n-au putut, ori n-au vrut să le dea în vileag. Amneziei i s-a adăugat manipularea. Astfel, trecutul a fost şi este prezentat în mod ciuntit, alternativ frustrat de alte şi alte componente, diverse şi inverse. Învingătorii în războaie, revoluţii, restauraţii îşi reglează, ca întotdeauna, conturile cu cei învinşi." Ce îşi propune el să evoce? "Cu precădere fapte, întâmplări, situaţii şi destine." Le comentează doar rareori. Nu dă verdicte. Acordă prioritate la ce şi cum s-a întâmplat. Admite că "amintirile sunt personale. N-am cum să nu fiu subiectiv. Sper totuşi ca mozaicul alcătuit să corespundă lumii pe care am cunoscut-o".

Cele aproape 900 de pagini de memorii, care s-ar fi putut foarte bine numi "lumile mele", "identităţile mele", "iluziile mele", "cronica mea", au ajuns să fie adunate sub titlul "Internaţionala mea" pentru că tot ce se istoriseşte în ele depăşeşte cu mult experienţa de viaţă a unei singure persoane. Iar titlul trimite fără dubiu atât la filiaţia comunistă a autorului, cât şi la apartenenţa sa multiplă şi la meandrele politicii secolului trecut.

Ion Ianoşi, născut la Braşov în 1928, este eseist, scriitor, profesor de filosofie şi estetică, teoretician, traducător. Părinţii şi bunicii lui au fost evrei au