- În seria misterelor neelucidate se află şi multe zone terestre ce par bântuite de un blestem. Locuri din care oamenii dispar fără urmă, teritorii populate de fiinţe stranii, lovite de destine dramatice. Între ele, un loc predilect îl ocupă câteva insule ale căror enigme sunt "vii” şi în ziua de azi -

Insula Barsa-Kelmes - o poartă între două lumi

În Asia Centrală, între Kazahstan şi Uzbekistan, se întinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, ce odată adăpostea peste 1500 de insuliţe. Cea mai mare dintre ele, insula Barsa-Kelmes, este şi cea mai enigmatică, o insulă care de multă vreme nu mai este locuită de ni­meni. În limba kazahă, numele ei se traduce prin "insu­la dispăruţilor”, căci de secole, de când a fost desco­pe­ri­tă, cei care s-au avântat în inima ei au dispărut fără ur­mă. Deasupra întinderii de pământ apare uneori o cea­ţă deasă, stranie. Sate întregi au fost înghiţite de această pâclă care, ca o umbră a morţii, pare să-şi pân­dească victimele. Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinşi că aici se găseşte o poartă între lumi, o poartă a timpului. Se spune că prin această poartă apar adesea, în planul real, fiinţe enigmatice ce astăzi nu mai există, pă­sări cu aripi mari, cu dinţi şi cioc ascuţit, monştri ai ape­lor, creaturi ciudate, ce seamănă cu dinozaurii erei me­zozoice. Aici, ceasurile nu mai funcţionează şi tim­pul se scurge mult mai repede, o oră transformându-se într-o zi.

În secolul al XIII-lea, în timpul marilor cuceriri ale Im­periului Mongol al lui Ginghis Han, insula a servit drept refugiu pentru oamenii ce reuşeau să fugă din ca­lea hoardelor cotropitoare. Se retrăgeau aici, părăsin­du-şi casele şi salvându-şi doar viaţa. Aşteptau ca pe­ri­colul să treacă şi reveneau la pământul natal. Doar că atunci când se întorceau, constatau cu uluire că lipsiseră ani şi nu luni, aşa cum crezuseră. Vecinii sau rudele aproa­p