Cît de mult răspunde acest festival necesităţilor comunităţii turdene şi ce înseamnă un festival de acest gen pentru un oraş mic?

Am văzut seară de seară publicul ieşind mulţumit din sala de spectacol, pe parcursul a trei seri am avut peste o mie de spectatori şi, dacă luăm în calcul faptul că, de peste două săptămîni, nu se mai găsesc bilete la spectacolele din cadrul festivalului, înseamnă că e un lucru de bun augur. M-am întrebat ce pot să-i ofer în dar unui teatru pe care-l slujesc ca actriţă de 25 de ani şi m-am gîndit să-i ofer un festival, lucru care s-a întîmplat chiar pe data de 16 octombrie, cînd Teatrul Municipal Turda împlinea 64 de ani de activitate artistică neîntreruptă. Sper ca toţi oamenii, cei care sînt factori de conducere, cei care decid soarta teatrului, să aprecieze acest lucru, să ne sprijine nu neapărat financiar, ci sufleteşte, să fie alături de noi, în sala de spectacol. Teatrul poate să existe fără foarte multe lucruri, dar nu poate exista fără spectatori. Iar pentru mine, faptul că publicul vine seară de seară la teatru şi ne apreciază este cea mai mare mulţumire. Cum aţi ajuns la formula spectacole-conferinţe-ateliere?

Mi-am propus prin acest festival să promovez echipa Teatrului Municipal Turda şi ne-am dorit un parteneriat şi cu Facultatea de Teatru şi Televiziune, pentru a participa şi studenţii din anul terminal. Sper ca Turda să devină un centru de atragere, poate chiar Piatra Neamţ de odinioară. Eu le-am spus colegilor mei tineri şi studenţilor că e o mare şansă ce se întîmplă în aceste trei zile şi probabil că în timp vor conştientiza ce şansă au, pe parcursul a trei zile, să lucreze cu Petru Vutcărău, Alexandru Dabija, Mihai Măniuţiu, să asculte pildele lui Hausvater, sfaturile lui Radu Macrinici, să soarbă talentul din arta machiajului a Melaniei Ursu, să înveţe să se copilărească împreună cu Marian Râlea, să va